Ne place să ne păcălim că există așa-numita „forță a poporului”, constituită din cele mai active și curajoase elemente ale așa-zisei „societăți civile”. Ne place să gândim că puterea este în mâinile noastre și ori de câte ori vrem să fim auziți, să ne impunem, să ne luăm ce-i al nostru, e destul să facem acest lucru. Nu vedem bariere în fața noastră, nu credem în obstacole ce nu pot fi depășite, nu simțim durere, frig sau disconfort. Ne place să credem într-o cauză nobilă, care scuză mijloacele. Ce păcat că toate acestea se întâmplă doar în capurile noastre. Iar noi, umilii protestatari nu suntem decât niște marionete în mânile păpușarilor care trag de ațe după cum le e cheful.
#7 aprilie, #Euromaidan – toate protestele colorate din ultimii ani din Europa de Est poartă aceeași blestemată semnătură, a oamenilor sacrificați cu sânge rece pe baricade în calitate de carne de tun, a haosului care înghite totul în calea sa, asemeni unei găuri negre și, evident, a banilor murdari, pompați în această mașinărie, ca instrument al comenzii geopolitice, camuflată parfumat după „principii democratice” și „standarde europene”.
În 2009 în Moldova acest cocktail monstruos și-a făcut efectul în 2 zile, timp mai mult decât suficient pentru autoritățile comuniste de pe atunci să capituleze în fața borfașilor la cravată, a mercenarilor ordinari, ascunși pompos după eticheta opoziției. Etichetă pe care au speculat-o și în următorii 5 ani, când au pus în aplicare scenariul european de spălare a sutelor de milioane de euro prin nenumăratele credite și granturi, oferite în contextul Parteneriatului Estic. Toate în schimbul unui comision modest, dar mai important, a garanției de menținere în fotoliile moi ale guvernării.
Sigur, putem să vorbim a ploaie mult și bine despre puterea poporului și protestul popular, dar din păcate ceea ce se întâmplă acum în Kiev are o explicație destul de banală. Ianukovici s-a dovedit a fi mai incăpățînat ca Voronin, iată de ce protestele în țara vecină durează mai mult, și apoi miza este mai mare, spălările de bani preconizate sunt mai considerabile, plus frustrarea europenilor pe care i-a atins până la os gestul jignitor al președintelui ucranean de refuz a semnării Acordului de Asociere. Iată de ce cocktailul monstruos este cu mult mai sângeros în Ucraina, iar suprafața de distrugere s-a extins din capitală în întreaga țară.
Totul e ciclic, scenariile se repetă, banii curg și doar oamenii simpli, cei care naiv cred în schimbări, suferă în zadar.
BLOGUL lui Dan Oleinic
Opinia exprimată în această postare reprezintă opinia autorului și nu coincide neapărat cu opinia redacției portalului de știri BASARABIA.MD